Koko a fost o femelă gorilă de câmpie, cunoscută pentru abilitatea sa de a comunica folosindu-se de limbajul semnelor. Născută la Grădina Zoologică din San Francisco, a fost crescută de cercetătoarea Francine Patterson. Koko și-a câștigat faima datorită articolelor de la National Geographic și cărții „Pisoiul lui Koko”, devenind un simbol pentru specia sa pe cale de dispariție.
Koko s-a născut pe 4 iulie 1971, la Grădina Zoologică din San Francisco. Numele ei, „Hanabiko” (care înseamnă „copilul artificiilor” în japoneză), reflectă data nașterii sale. După o perioadă în care a fost bolnavă și după ce a fost alăptată, Koko a fost încredințată lui Francine Patterson pentru cercetări lingvistice.
Inițial, lucrând de la grădina zoologică, Patterson a mutat-o ulterior pe Koko la Stanford din cauza unor conflicte legate de custodia ei. Eforturile de a asigura îngrijirea lui Koko au inclus încercarea de a comercializa gorile și lansarea unei campanii de succes „Salvați Koko”. Aceasta a dus la fondarea Fundației Gorille de către Patterson, Ron Cohn și Edward Fitzsimmons.
În 1978, gorila Koko a apărut pe coperta revistei National Geographic după ce și-a făcut propria fotografie în oglindă. A apărut din nou în 1985 alături de pisoiul ei, All Ball. În același an, cartea pentru copii „Pisoiul lui Koko” de Francine Patterson a fost publicată de Scholastic. Bazată pe o poveste adevărată, cartea povestește despre dragostea lui Koko pentru pisoiul ei și durerea ei după moartea acestuia. Cartea a devenit un bestseller și este tipărită și în prezent.
Gorila Koko și dilemele cercetării primatelor
La sfârșitul anilor 1970, Francine Patterson a publicat studii care susțineau că Koko putea să folosească un limbaj mimico-gestual american adaptat, numit „Limbajul mimico-gestual al gorilei”. Ea a relatat că Koko a creat semne noi, cum ar fi „brățară-deget” pentru „inel”, deși criticii au pus la îndoială validitatea unor astfel de interpretări.
În 1979, studiul lui Herbert Terrace despre cimpanzeul Nim Chimpsky a contestat cercetarea limbajului maimuțelor, ducând la reduceri de finanțare. Spre deosebire de alții, Patterson a continuat să o îngrijească pe Koko, trecând de la studiile științifice la strângerea de fonduri și implicarea publicului. După 1978, ea nu a mai primit niciun sprijin universitar sau guvernamental.
Cercetările lui Francine Patterson despre Koko au atras critici pentru că s-au bazat pe interpretări subiective și au lipsit testele riguroase. Experți precum Herbert Terrace și Laura-Ann Petitto au susținut că semnele lui Koko au fost probabil rezultatul unor indicii de la antrenor sau al condiționării operante, nu al utilizării limbajului real.
Criticii au obiectat, de asemenea, la reprezentarea lui Koko în mass-media, numind-o înșelătoare. Foști membri ai personalului de la Gorilla Foundation au reiterat aceste preocupări, invocând afirmații exagerate și denaturări.
Ultimii ani ai lui Koko
Practicile de îngrijire au fost, de asemenea, criticate. În 2012, mai mulți angajați au demisionat din cauza îngrijorărilor legate de dieta lui Koko, utilizarea suplimentelor și tratamentul tovarășului ei, Ndume. O investigație a confirmat ulterior o oarecare neglijență. Criticii, inclusiv Barbara J. King, au pus, de asemenea, sub semnul întrebării etica îngrijirii lui Koko și antropomorfizarea comportamentului ei în narațiunile publice.
După perioada de cercetare, Koko a locuit într-o rezervație din Woodside, California, alături de gorila Michael (până la moartea acestuia în 2000) și, mai târziu, Ndume. A interacționat cu diverse celebrități și a devenit cunoscută la scară largă.
Koko a murit în somn pe 19 iunie 2018, la vârsta de 46 de ani. Fundația Gorilla a lăudat impactul ei asupra înțelegerii emoțiilor și cogniției gorilelor. După moartea sa, Ndume a fost transferată la Grădina Zoologică din Cincinnati, în urma unei dispute legale.
Foto: Desen al exploratorului francez Paul Du Chaillu.
CITEȘTE ȘI:
Expediția Lewis și Clark a făcut posibilă descoperirea multor specii
William Buckland a scris primul tratat complet despre Megalozaur
